Margareta

(Click here for the English version)

Cine va fi fost aceasta Margareta? E atat de multa legenda tesuta in jurul povestii…

Trasurile erau pline de flori pana in varf, stropite din belsug cu apa, ca roua de dimineata stralucind in miliarde de picaturi de curcubeu. Trasurile se opreau la casa Margaretei. Vizitiii vorbeau intre ei cu glasuri scazute, apoi se porneau sa descarce florile si sa le aseze pe pamant, in fata portii, acoperind cu totul pietrele de pavaj. Da, astea erau miile de flori pe care Niko le daruia iubitei sale.
(Konstantin Paustovski)

Niko nu cunoscuse ce inseamna dragostea, pana a intalnit-o pe dansatoarea-cantareata din shaitan. In gradina Mushtaid, pe o scena bine luminata, in acompaniament de sunete de mazurka, asa aparea pe scena frumoasa si prestanta Madame Margareta, si incepea sa danseze in fata publicului inmarmurit, si sa cante sansonete pariziene. Niko nu-si putea lua ochii de la ea, o urmarea captivat.
(K. Zdanevici)

Si Pirosmani a pictat-o…

I-a pictat figura dupa conventiile artei marilor naivi, unde totul este disproportionat si urias. Buze de supercalibru, ochi bulbucati, urechi enorme. I-a daruit portretul iubitei. Fata a tipat indignata. Marele sau talent il osandea la singuratate.
(Ryszard Kapuscinski)

Si intr-o buna zi Margareta a plecat inapoi la Paris. Iar Pirosmani a inceput sa cutreiere dukhanele (vechi hanuri gruzine) si sa picteze acolo, traind in singuratate si prada abandonului. Portretul lui Rustaveli este din acesti ani din urma.

Iar Niko s-a apucat din nou sa picteze ospetele lui, cu mese imbelsugate asezate in fata, iar in fundal muntii Gruziei. Avea cinzeci si patru de ani cand a murit, in Tbilisi, intr-o camaruta oarecare, din cauze necunoscute, poate infometat, poate dement…(Ryszard Kapuscinski)