Stalingrad - Scrisorile

Le-am citit. Sunt 39 de scrisori - cartea le prezinta ca fiind scrise de soldatii germani aflati la Stalingrad si plecate cu ultimul aeroplan.

Se spune ca de fapt sunt imaginate de Heinz Schroeter - corespondent de razboi acolo (autorul unei relatari foarte bune despre Staligrad).

Poate au fost imaginate de el - poate el le-a infrumusetat doar. Poate sunt autentice. E drept ca dupa ce am aflat despre Schroeter, mi se par prea 'aranjate'. Dar si asa, daca sunt imaginate - sunt imaginate de un om care a fost acolo, care stie bine ce s-a petrecut acolo.

Pot parea aranjate, pentru ca sunt cumva toate tipurile posibile - sotul care isi roaga sotia sa nu il uite prea repede, sotul care isi sfatuieste sotia sa ii pastreze amintirea numai sase luni, apoi sa
caute un tata pentru Hans si Albert, glumetul care face haz de necaz, cel care si-a pierdut credinta, cel care asteapta inca trupele salvatoare promise de Hitler, cel care inca asteapta sa fie trimis acasa fiind ranit, visatorul care nu a omorat pe nimeni, era meteorologul unitatii, pianistul...

Foarte multe scrisori le tineam minte de ani de zile, din revista Orizonturi.

Una am citit-o acum prima data. Nu ma asteptam la ea. Mi-au dat lacrimile. Sotul ii scrie sotiei, draga mea Erna, stii ca de cativa ani ti-am scris si tie si unei alte femei pe care inca o iubesc - dar asta e ultima scrisoare, alta nu voi mai putea trimite - si asta ti-o trimit tie, din mai multe motive - pentru ca tu esti sotia mea - pentru ca pe tine pot sa te rog ce nu as putea sa o rog pe ea - sa te duci la ea si sa ii spui ca am iubit-o si pe ea foarte mult, dar ca pe tine te-am ales ca sa iti trimit ultima scrisoare