Arvo, Teiji, James, Conlon

Patru compozitori foarte diferiti intre ei. Se aseamana prin onestitatea de a ramane ei insisi, curajul de a ramane ei insisi, consecventa de a ramane ei insisi, de a nu face concesii, de a nu cauta succesul, de a cauta fiecare numai adevarul lui.

















Arvo Pärt este estonian, nascut in 1935. Pana in anii '60 a compus muzica seriala. Evident criticat de autoritatile culturale ale regimului sovietic pentru decadentism. Vreo 15 ani nu a mai compus nimic. A simtit ca nu trebuie sa cedeze cenzurii - mai bine nu mai compune. A simtit pe de alta parte ca nu muzica seriala este drumul lui ca el trebuie sa caute altceva.

15 ani a cercetat: muzica Renasterii, cantul greogorian, muzica liturgica ortodoxa. A reinceput sa compuna in 1977: Summa, Fratres, Magnificat, Antifoanele de Craciun, Fericirile. Si multe altele. Spiegel im Spiegel, Festina Lente. Muzica corala, muzica de camera - ascult vrajit un CD care mi-a venit tocmai din Anglia - de abia la el inteleg ce inseamna de fapt minimalismul in muzica - o singura nota bine compusa e de ajuns - apoi tacere, ca sa meditezi nota aceeea singura. Si desfasurarea linistita a muzicii, cu note putine si rare, cu taceri care sunt incarcate de muzica.



Teiji Ito s-a nascut in Japonia, dar a trait la New York. Nu a avut studii muzicale regulate. Stia insa sa cante la orice instrument, oricat de ciudat si de nou pentru el, la flaut japonez, la sticle pline de apa, la tobe, la solzi de peste, la marimba, la piane cu un singur deget. Stia sa proceseze banda magnetica - asa incat isi compunea muzica pentru fiecare instrument (in general instrumente exotice, japoneze sau latino-americane), o interpreta pe rand la fiecare instrument si se inregistra, apoi procesa inregistarile si rezultatul era muzica polifonica. A compus muzica pentru doua filme ale Mayei Deren, asa a ajuns cunoscut, a compus suita Ubu Rege, care este geniala, a compus apoi Teno (pe care o astept). A compus mult mai mult, dar numai astea sunt in vanzare.

Ubu Rege este o nebunie. Fiecare parte a suitei este neasteptata - te crezi ba in Japonia, la un spectacol de teatru Kabuki, ba in podisurile boliviene, ba intr-un bar argentinaian ascultand un tango nostalgic, ba printr-un subsol in Soho, alaturi de alti betivi, ascultand un blues interepretat la un instrument ciudat, un soi de pian cu un singur deget, cu acompaniament de sticle cu apa.

A murit relativ tanar, intr-una din calatoriile lui in Haiti. Si a iubit-o mult pe Maya Deren. Cenusa ei a raspandit-o pe muntele Fuji.

















James Tenney a compus muzica cea mai greu accesibila, dintre ei toti. Si-a urmat drumul lui. Hodos, Meta Hodos, Meta Meta Hodos. Muzica ergodica. Mai am putin si voi termina de citit tratatul lui de muzicologie. Hodos inseamna drum. Drumul pe care merge muzica noua. Meta Hodos este metodologia acestui drum al muzicii noi. Meta Meta Hodos este formalizarea acestei metodologii. Ergos este munca pe care o depui pe Hodos, pe drumul muzicii noi.


Conlon Nancarrow a compus aproape exclusiv muzica pentru player-piano. A trait ca un anahoret in Mexico-City, pentru ca ii era imposibil sa gaseasca interpreti pentru muzica lui s-a decis sa compuna pentru player-piano: un an de munca pentru cinci minute de muzica. Daca asculti studiile lui pentru player-piano cu sonorul potrivit de redus, are puritatea clavecinului. Este jazz structurat bachian.