Brakhage: Cvartetul Dante

Sam Gilliam si Petalele lui Rosii. Prima asociatie pe care o faci este Georgia O'Keeffe: la Phillips exista un Patern de Frunze, creat de ea. Georgia O'Keeffe a spus odata ca numai prin selectie, eliminare, punere in evidenta ajungem la adevaratul inteles al lucrurilor.

Numai ca Petalele Rosii ale lui Gilliam aduc alt nume in minte: un cineast, Stan Brakhage si filmul sau Cvartetul Dante. Un film de numai sase minute si pictat de mana direct pe pelicula, ca atatea alte filme ale lui. Este de o frumusete care te raneste, exprima ceea ce vezi cand tii ochii inchisi. Si aici este si secretul Petalelor Rosii ale lui Gilliam: este o urmarire a starilor lui interioare, este in mod programatic subiectiv. Hipnagogic versus anagogic. Pentru ca anagogicul, transcendentalul era ceea ce urmarea Georgia O'Keeffe, in vreme ce Gilliam (si Brakhage) incercau sa exprime perceptia lor interioara, pe cat de aproape de deschiderea totala, de sinceritatea totala, de onestitatea totala, pe cat posibil.

Dante fusese o obsesie pentru Brakhage inca din liceu. Si dupa ani lungi de staruinta asupra diferitelor talmaciri in engleza ale Divinei Comedii, Brakhage a inteles deodata ca vorbele nu mai erau necesare. El avea imaginea pictoriala a intregului poem. Cercurile din Infern, Purgatoriu, Paradis erau acum imagine, culoare si ritm asa ca Brakhage a inceput sa lucreze la filmul lui. I-au trebuit vreo sase ani sa il termine: imagini pictate de mana pe pelicula, colorate viu, si apoi editarea, sa le faca sa danseze, sa se dilate, sa se contracte. Editare asemenea prelucrarii unei muzici inregistrate pe banda: schimbari de viteze, inversari, filtrari. Sunt momente in film cand imaginea implodeaza, dispare complet, ramane ecranul negru, apoi explodeaza intr-o simfonie de culori. Cvartetul: patru stari succesive, Hell Itself, Hell Spit Flexion, Purgation, Existence is Song.

Calatoria incepe in Infern

Nel mezzo del cammin
di nostra vita,
mi ritrovai per
una selva oscura...

si urci, stare dupa stare, pana in locul in care descoperi sensul vietii: Existenta este Cantec.

Filmul a fost terminat in 1987.