Din nou despre Arvo Pärt

Imi conduceam masina prin desert, in Utah. La radio era cantata Tabula Rasa. Am simtit deodata o conexiune intre muzica si singuratatea peisajului. Muzica lui este religioasa si fundamentala.

(Gil Shaham)

Muzica mea a fost scrisa intotdeauna dupa ce tacusem pentru o lunga vreme in cel mai literal inteles. Can vorbesc de tacere, inteleg neantul din care Dumnezeu a creat Lumea. Daca te apropii de tacere cu iubire, va iesi muzica.

(Arvo Pärt)

Fratres: o introducere rapida solo vioara – apoi pe ritm imprimat de percutie, vioara isi incepe patternurile repetitive. Ciacona lui Bach imi vine in minte! Apoi un interludiu, vioara acompaniata de orchestra – orchestra asigura un background larg, generos – vioara e rapida. Din nou ‘ciacona’ Din nou vioara cu orchestra. Din nou percutia isi anunta prezenta. Orchestra din nou, larga, generoasa, vioara o comenteaza.

Tabula Rasa este un mic concert pentru doua viori, orchestra de coarde si pian preparat. Pianul preparat are timbru de clopot. Viorile suna ciudat, sunet ciudat si melodie ciudata, pare a fi un perpetual ascending. De fapt o vioara o acompaniza pe cealalta care incearca o elegie. Si de fapt este un echilibru perfect intre viori, orchestra si pian. Pana la urma realizezi ca pianul este de fapt solistul: Tabula Rasa este un studiu asupra fading-ului fiecarui sunet emis de pian; viorile si orchestra acompaniaza cu o melodie care se ridica spre stele, singurele tovarase ale desertului.

Simfonia No. 3, interpretata de catre Göteborgs Symfoniker (dirijor Neeme Järvi); prima parte are un parfum medieval, inchizi ochii si iti inchipui ca esti in fata zidurilor unei cetati la un turnir.